Plictiseala si urcatul pe pereti nu pot avea decat un singur remediu (sau o incercare de a remedia): muzica.
Drumul catre serviciu
Pana la metrou:
1. David Bowie-Heroes
2. Nina Simone-Ain't got no / i got life
3. David Bowie-Ashes to ashes
In metrou
1. Mindless Self Indulgence-Shut me up
2. Marilyn Manson-This is the new shit
3. Marilyn Manson-Heart Shaped Glasses
4. Forgotten Sunrise-Whatsoever
5. Mindless Self Indulgence-What do they know
Plimbarea cu autobuzul
1. Noir Desir-En Route Pour la Joie
2. Nina Simone- I want some sugar in my bowl
3. Bob Dylan-Sound of silence
4. Yann Tiersen-La Dispute
Drumul de la statia de autobuz pana la serviciu:
1. Metallica-Die. die my darling
2. Placebo-In the cold light of morning; Broken promise; Pierrot the clown; Peeping Tom
3. Arcade Fire-My body is a cage
Pe hol cand ma enervez
1. Metallica-Die. die my darling
Drumul spre casa (mai ales daca e luni)
1. Moby-The sky is broken
2. Frank Black-Threshold Apprehension
3. Samael-Diamond Drops
4. Ulver-Sadface si Waltz of King Karl
5 Air-Playground love
6. Blonde Redhead-Elephant Woman
Bine ca maine e vineri...
joi, 25 octombrie 2007
luni, 15 octombrie 2007
Duşul
As da zece iesiri la bere cu prietenii pentru o masa in familie. Nu
stiu la altii cum e, dar eu cand merg la intrunirile astea de familie am un comportament de maniaco-depresiv. Ma trec toate sentimentele in cateva ore. Incep
mai intai cu un sentiment de revolta: "Aveam atatea de facut in
Bucuresti, atatea planuri mi-au dat astia peste cap!". Apoi
sentimentul de resemnare: " Acum ca sunt aici ar fi bine macar sa
incerc sa ma simt bine si sa profit de faptul ca e mancare buna".
Sentimentul de regret: "Ce bine era cand eram toti! Mi-as fi dorit sa
fie si ea aici". Nostalgia: "Acum zece ani nu ma gandeam la rapoarte
si proiecte!" Dragostea: "Ce m-as face eu fara ei?". Modestia si jena:
"Pai eu ma ocup de ...stii..atunci cand...e ca si cum ai face...".
Regretul: "Da si eu as vrea sa ne vedem mai des!", Regret din nou:
"Stiu ca e batran, stiu ce simte dar si mie imi este greu". Tristete:
"Da stiu ca ea vroia sa fim toti aproape". Resemnare:"Multumesc, nu
mai vreau inca o portie. Ok, mai puneti inca o portie". Afectiunea:
"Foarte buna ciorba!". Lasitatea: "Da, vreau si vin si fructe si
legume si placinta.". Tristete: "Hai ca noi plecam! La revedere!"
Melodia saptamanii: Redhead Blonde-Falling Man
I know what I know
And all I know is that I fell
If only I could walk through the wall
Then maybe I would tell you who I was
Yet I am just a man still learning how to fall
2 minute
Ce poti face in 2 minute? Sa te dai jos din pat, sa-ti cauti o bluza si sa iti pui niste cercei, sa faci pipi, sa te speli pe fata si pe dinti, sa tragi o pereche de blugi pe tine, sa iti cauti o alta bluza, sa iti cauti cheile de la casa, sa pui apa si mancare la caine, sa iti pui laptopul in geanta, sa iti cauti mobilul, sa iti cauti o pereche de ciorapi, sa descoperi ca nu au aceasi culoare, sa iti cauti alta pereche de ciorapi, sa te decizi cu ce te incalti, sa inchizi usa si sa chemi liftul, sa te intorci inapoi pentru ca ai uitat mobilul la baie, sa inchizi din nou usa si sa chemi liftul. (34 min)
Ce nu vrei sa iti ia alte 2 minute? Asteptarea unui alt metrou, oricat de plin ar fi cel din fata ta si oricat ti-ar promite angajata metrorex ca fix peste 2 minute vine un alt metrou mai gol si mai primitor.
miercuri, 10 octombrie 2007
Pentru ca Adam nu a mancat tot marul
Daca ar fi sa scriu sau sa vorbesc toata viata despre lucrurile de kkt ce ma inconjoara as putea sa monopolizez toate discutiile si sa umplu pagini intregi. Cel mai greu este sa vorbesc despre ceea ce imi place. Chestie pe care am tot repetat-o ca un papagal pe blogul asta.
Weekend-ul trecut (nu asta cu the new shit) am fost la Herculane si chiar mi-a ramas gandul acolo. Daca nu m-ar desparte de locul asta 380 km m-as duce acolo in fiecare weekend.
Probabil am si imbatranit! Dar in acelasi timp e ceva cu locul asta si mi-e greu sa explic de ce ma atrage asa mult. Descris in cateva cuvinte: o atmosfera imaculata chiar daca sunt gunoaie pe jos...
Parca e gradina aia a lui Adam si Eva! Oameni goi scaldandu-se in balti cu apa calda in mijlocul naturii la 7 grade. Corturi in care se fac masaje..Lume relaxata, nepasatoare si dezinhibata. Nimeni nu se grabeste, nu se steseaza, nu cauta confort, nu se scarbeste de WC-urile din mijlocul padurii, de igrasie, de conditii minime, nimeni nu se fereste sa se dezbrace dupa un copac. Nimeni nu consuma decat strictul necesar: pui si cartofi prajiti.
Locul asta are un adevarat potential fotografic. Dupa doua zile de stat acolo m-am hotarat sa imi iau un aparat de fotografiat semiprofesionist si sa ma intorc acolo. Uneori sunt lucruri care nu se pot povesti si atunci nu iti ramane decat sa le tragi pe o hartie fotosensibila. Sa le ai mereu cu tine atunci cand ramai blocat in trafic sau cand te trezesti in mijlocul unui hypermaket hiperagitat pentru ca nu stii ce sa mai indesi in cos.
Sunt doua locuri unde poti face bai termale. Unul e in hotel Roman, un loc decrepit pentru ca locul ala nu a mai fost reamenajat de pe vremea cand era bunica fata. Dar are si locul asta farmecul lui pentru ca ai o terasa unde poti iesi din piscina gol, noaptea la 7 grade si sa bei o bere rece. Si un alt loc, la 4 stele, decent dar mai micut, unde poti sa stai singur si sa canti "Nesun Dorma" pentru ca nimeni nu te aude si se aude mai bine decat la dus.
Fie ca alegi sa stai singur si sa canti sau alegi sa faci baie si sa te retragi pe terasa sa privesti stelele, raul si intunericul si sa asculti tacerea tot relaxant este.
Si de aici o noua obsesie: Bob Dylan and Paul Simon- The sound of silence
Hello darkness, my old friend,
Ive come to talk with you again,
Because a vision softly creeping,
Left its seeds while I was sleeping,
And the vision that was planted in my brain
Still remains…..
Within the sound of silence.
Pentru cei care nu sunt asa atrasi de termale, mai sunt si alte lucruri de vazut pe acolo. Langa Herculane e un oras interesant, Orsova care mie mi se pare un oras atipic tarii noastre. Case de-a lungul Dunarii care au aceasi arhitectura si dau foarte bine de la departare. Tot pe acolo sunt Portile de Fier, chipul lui Decebal incrustat in stanca, Cazanele mari si mici...si multe alte peisaje frumose.
Weekend-ul trecut (nu asta cu the new shit) am fost la Herculane si chiar mi-a ramas gandul acolo. Daca nu m-ar desparte de locul asta 380 km m-as duce acolo in fiecare weekend.
Probabil am si imbatranit! Dar in acelasi timp e ceva cu locul asta si mi-e greu sa explic de ce ma atrage asa mult. Descris in cateva cuvinte: o atmosfera imaculata chiar daca sunt gunoaie pe jos...
Parca e gradina aia a lui Adam si Eva! Oameni goi scaldandu-se in balti cu apa calda in mijlocul naturii la 7 grade. Corturi in care se fac masaje..Lume relaxata, nepasatoare si dezinhibata. Nimeni nu se grabeste, nu se steseaza, nu cauta confort, nu se scarbeste de WC-urile din mijlocul padurii, de igrasie, de conditii minime, nimeni nu se fereste sa se dezbrace dupa un copac. Nimeni nu consuma decat strictul necesar: pui si cartofi prajiti.
Locul asta are un adevarat potential fotografic. Dupa doua zile de stat acolo m-am hotarat sa imi iau un aparat de fotografiat semiprofesionist si sa ma intorc acolo. Uneori sunt lucruri care nu se pot povesti si atunci nu iti ramane decat sa le tragi pe o hartie fotosensibila. Sa le ai mereu cu tine atunci cand ramai blocat in trafic sau cand te trezesti in mijlocul unui hypermaket hiperagitat pentru ca nu stii ce sa mai indesi in cos.
Sunt doua locuri unde poti face bai termale. Unul e in hotel Roman, un loc decrepit pentru ca locul ala nu a mai fost reamenajat de pe vremea cand era bunica fata. Dar are si locul asta farmecul lui pentru ca ai o terasa unde poti iesi din piscina gol, noaptea la 7 grade si sa bei o bere rece. Si un alt loc, la 4 stele, decent dar mai micut, unde poti sa stai singur si sa canti "Nesun Dorma" pentru ca nimeni nu te aude si se aude mai bine decat la dus.
Fie ca alegi sa stai singur si sa canti sau alegi sa faci baie si sa te retragi pe terasa sa privesti stelele, raul si intunericul si sa asculti tacerea tot relaxant este.
Si de aici o noua obsesie: Bob Dylan and Paul Simon- The sound of silence
Hello darkness, my old friend,
Ive come to talk with you again,
Because a vision softly creeping,
Left its seeds while I was sleeping,
And the vision that was planted in my brain
Still remains…..
Within the sound of silence.
Pentru cei care nu sunt asa atrasi de termale, mai sunt si alte lucruri de vazut pe acolo. Langa Herculane e un oras interesant, Orsova care mie mi se pare un oras atipic tarii noastre. Case de-a lungul Dunarii care au aceasi arhitectura si dau foarte bine de la departare. Tot pe acolo sunt Portile de Fier, chipul lui Decebal incrustat in stanca, Cazanele mari si mici...si multe alte peisaje frumose.
luni, 8 octombrie 2007
Elmer's ass
Cand ajungi sa mananci in metrou chiar daca aerul e imputit si te mai si repezi pe un scaun in jurul caruia pute de iti muta nasul inseamna ca esti foarte obosit si probabil ar trebui sa iti regandesti planul tau de a lucra inca 30 de ani pentru altii.
Daca stai pe scaun si nu ai nimic altceva de facut decat sa te holbezi la oamenii din metrou, e clar ti-ai stricat ziua! Daca ai ajuns la concluzia ca toti oamenii sunt urati. Nu poti fi decat intr-un singur loc: printre oameni!
Se implinesc 3 luni de cand merg pe aceasi ruta si azi a fost prima oara cand in sfarsit am vazut si eu un baietel mai sexi cu care sa imi clatesc ochii vreo doua statii. Nu ca as fi vreo caprioara in calduri, dar pur si simplu trece timpul mai repede cand stii ca exista si oameni frumosi in jurul tau. In general oamenii care arata bine te calmeaza. Stii ca exista si ceva frumos prin jurul lor si implicit si multe alte lucruri frumoase in jurul tau. Ca doar nu s-o termina in jurul altuia acolo unde incepe in jurul meu.
Nu mai exista nici un dubiu trebuie sa imi iau un mp3player! I-river sau Sony?
Daca stai pe scaun si nu ai nimic altceva de facut decat sa te holbezi la oamenii din metrou, e clar ti-ai stricat ziua! Daca ai ajuns la concluzia ca toti oamenii sunt urati. Nu poti fi decat intr-un singur loc: printre oameni!
Se implinesc 3 luni de cand merg pe aceasi ruta si azi a fost prima oara cand in sfarsit am vazut si eu un baietel mai sexi cu care sa imi clatesc ochii vreo doua statii. Nu ca as fi vreo caprioara in calduri, dar pur si simplu trece timpul mai repede cand stii ca exista si oameni frumosi in jurul tau. In general oamenii care arata bine te calmeaza. Stii ca exista si ceva frumos prin jurul lor si implicit si multe alte lucruri frumoase in jurul tau. Ca doar nu s-o termina in jurul altuia acolo unde incepe in jurul meu.
Nu mai exista nici un dubiu trebuie sa imi iau un mp3player! I-river sau Sony?
duminică, 7 octombrie 2007
This is the new shit
Apai cand este sa fie rau... e rau. Cand incepi ceva prost, prost ramane. Cand esti prost, prost ramai. Cand esti disperat sa iti iasa ceva bine, nu poate decat sa iasa ceva dezamagitor.
Vineri ar fi trebuit sa am parte de o seara relaxanta si distractiva: o bere, niste prieteni si un Dzeu care sa ma uite acolo. Da nu am avut cu cine sa ies fiindca toti aveau deja un alt plan. Asa ca m-am dus acasa si am bagat niste muzica deprimanta Bob Dylan –Sound of silence si David Bowie pana am adormit.
Sambata m-a mancat in fund sa merg la SIAB. Asa ca am petrecut doua ore jumatate blocata in trafic. Si nici macar Sepultura-Ratamahatta, Marilyn Manson-This is the new shit si Rammstein-Du hast nu m-au calmat.
Am ajuns la Salonul International Auto Balcesc si am parcat undeva intr-un camp si am intrat in corturile circului. In corturi bineinteles aglomeratie mare si foarte cald. Am scanat rapid cateva standuri, am incercat sa ma apropii de cateva masini dar am renuntat pentru ca mereu erau alti zeci de cocalari mai intrazneti decat mine care monopolizau locul trangandu-se in poza cu gagicile obosite de pe acolo sau se urcau pe caluseii Honda pentru fotografii.
De acolo m-am dus la concert la Muse cu gandul optimist de a intra pe stadion. Dar si acolo erau niste cozi enorme si nici urma de loc de parcare. Probabil daca nu ma incarcam negativ de la SIAB as fi avut rabdare sa ma calc in picioare si sa gasesc un garaj in fata caruia sa parchez. Din nou: Sepultura-Ratamahatta, Marilyn Manson-This is the new shit si Rammstein-Du hast care tot nu m-au calmat.
Ca un ratat, m-am dus la Kokalartek mall sa vad un film si sa mananc un KFC. Bininteles ca am stat o jumatate de ora sa gasesc un loc de parcare si o alta jumatate de ora sa gasesc un scaunel. Am plecat si de acolo fara KFC, fara film. Din nou Sepultura-Ratamahatta, Marilyn Manson-This is the new shit si Rammstein-Du hast nu m-au calmat.
Si am ajuns intr-un final la aceasi terasa unde imi fac veacul in timpul saptamanii.....
Duminica nu am mai incercat nimic. Am stat in casa si am reluat piesele din weekend. Luni ma duc la serviciu si o sa ma gandesc la weekendul viitor si o iau de la capat...
Are you motherfuckers ready for the new shit?
Stand up and admit it, tomorrow's never coming
This is the new shit
Stand up and admit it
Vineri ar fi trebuit sa am parte de o seara relaxanta si distractiva: o bere, niste prieteni si un Dzeu care sa ma uite acolo. Da nu am avut cu cine sa ies fiindca toti aveau deja un alt plan. Asa ca m-am dus acasa si am bagat niste muzica deprimanta Bob Dylan –Sound of silence si David Bowie pana am adormit.
Sambata m-a mancat in fund sa merg la SIAB. Asa ca am petrecut doua ore jumatate blocata in trafic. Si nici macar Sepultura-Ratamahatta, Marilyn Manson-This is the new shit si Rammstein-Du hast nu m-au calmat.
Am ajuns la Salonul International Auto Balcesc si am parcat undeva intr-un camp si am intrat in corturile circului. In corturi bineinteles aglomeratie mare si foarte cald. Am scanat rapid cateva standuri, am incercat sa ma apropii de cateva masini dar am renuntat pentru ca mereu erau alti zeci de cocalari mai intrazneti decat mine care monopolizau locul trangandu-se in poza cu gagicile obosite de pe acolo sau se urcau pe caluseii Honda pentru fotografii.
De acolo m-am dus la concert la Muse cu gandul optimist de a intra pe stadion. Dar si acolo erau niste cozi enorme si nici urma de loc de parcare. Probabil daca nu ma incarcam negativ de la SIAB as fi avut rabdare sa ma calc in picioare si sa gasesc un garaj in fata caruia sa parchez. Din nou: Sepultura-Ratamahatta, Marilyn Manson-This is the new shit si Rammstein-Du hast care tot nu m-au calmat.
Ca un ratat, m-am dus la Kokalartek mall sa vad un film si sa mananc un KFC. Bininteles ca am stat o jumatate de ora sa gasesc un loc de parcare si o alta jumatate de ora sa gasesc un scaunel. Am plecat si de acolo fara KFC, fara film. Din nou Sepultura-Ratamahatta, Marilyn Manson-This is the new shit si Rammstein-Du hast nu m-au calmat.
Si am ajuns intr-un final la aceasi terasa unde imi fac veacul in timpul saptamanii.....
Duminica nu am mai incercat nimic. Am stat in casa si am reluat piesele din weekend. Luni ma duc la serviciu si o sa ma gandesc la weekendul viitor si o iau de la capat...
Are you motherfuckers ready for the new shit?
Stand up and admit it, tomorrow's never coming
This is the new shit
Stand up and admit it
marți, 18 septembrie 2007
"Super" nu e numai pentru retardati
Uneori e bine sa te uiti si la filme de kkt. Pentru stari de nepasare si sedare totala trebuie sa asculti muzica proasta si sa te uiti la filme stupide. Pur si simplu te relaxeaza total si nu te mai gandesti la dezastre, la moarte, la boala, la fericire si tristete sau la cat de fragil si sarman esti.
In momente de astea ascult niste radio shit si ma uit la un film usor cu crime (cel mai bine merge un Criminal Minds sau un CSI). Iar cand e prea mult, atunci prea mult e prea mult si ma uit la un film si mai de kkt intitulat “Enough” cu Jenifer Lopez.
E adevarat ca nici nu prea aveam ce sa fac. Eram singura intr-o camera de hotel-motel destul de dubioasa si nu aveam decat un TV si o telecomanda. Asa am dat de Jenifer Lopez care, chelnerita fiind, tocmai intalnea un barbat bine, care de fapt nu era ok. Barbatul parsiv pusese un ramasag, cu un alt barbat la fel de dubios ca el, ca in doua zile i-o pune lui Lopez . Eh si un alt barbat-cavaler auzise discutia si intervine si o salveaza pe fragila femeia din ghiarele raufacatorului. Si de aici au venit toate de la sine: nunta ca in povesti, casa mare, vacante frumoase, copil. Trai pe vatrai. Si as fi mutat pe alt post daca nu mi-ar fi picat imediat fisa ca trebuie sa fie ceva putred cu barbatul valoros.
Si in 5 min de film toate s-au schimbat. Barbatul de fapt o insela cu alta, alta se transforma in multe altele, el o snopeste din bataie si ii spune ca trebuie sa plateasca pentru fericire. Pe urma ea incearca sa fuga cu copilul, el o snopeste din nou si o ameninta ca daca mai incearca o omora. Ma rog partea amuzanta e ca de Lopez chiar nu are cum sa iti fie mila asa ca nu prea suferi cand ii cara ala pumni.
In continuarea filmului ea fuge, el o gaseste dar ea mereu are un plan B si scapa. Culmea e ca el o gaseste peste tot si culma culmilor e ca ea mereu scapa ca prin urechile calului. Totul culmineaza cu momentul “supergirl”: ea ia lectii de auto-aparare de la un negru . Dupa numai o luna Lopez devine o “supergirl” si stapaneste toate shemele. Apoi se furiseaza la el acasa (stil Alias) ii gaseste toate armele, ii ascunde cutitele, instaleaza un dispozitiv minune ca sa nu aiba nenorocitul semnal la mobil, invata cu ochii inchisi unde sunt toate obiectele din casa s.a.m.d. La final se imbraca super sexi in niste colanti si un maiou mulat, isi infasoara mainile cu niste panglici si e pregatita de lupta.
Nu cred ca trebuie sa mai spun care e finalul, dar il zic. Ea il omoara pe el si nu este arestata, pentru ca a fost autoaparare si se marita cu un om bun (care de fapt si de drept mereu a iubit-o in taina). Daca ar fi fost un film (prin absurd sa zicem) de Lars Von Trier ar fi avut un final gen: ea desfigurata isi priveste copilul (pentru care ulterior s-a sacrificat) sfarmat in mainile propriului sot.
Uite de aia uneori e bine ca macar pentru o zi sa te gandesti, ca un american retardat, ca poti controla tot universul si ca intotdeauna lucrurile se aseaza de la sine. Fie ca inveti arte martiale, fie ca inveti sa zbori cu porcul in cosmos mereu exista o solutie sa iesi din kkt. Si pentru ca tot sunt la capitolul asta, (ma refer la optimism si nu la muzica sau filme de kkt) de o saptamana tot fredonez o melodie ”We can be heroes just for one day...”-David Bowie.
In momente de astea ascult niste radio shit si ma uit la un film usor cu crime (cel mai bine merge un Criminal Minds sau un CSI). Iar cand e prea mult, atunci prea mult e prea mult si ma uit la un film si mai de kkt intitulat “Enough” cu Jenifer Lopez.
E adevarat ca nici nu prea aveam ce sa fac. Eram singura intr-o camera de hotel-motel destul de dubioasa si nu aveam decat un TV si o telecomanda. Asa am dat de Jenifer Lopez care, chelnerita fiind, tocmai intalnea un barbat bine, care de fapt nu era ok. Barbatul parsiv pusese un ramasag, cu un alt barbat la fel de dubios ca el, ca in doua zile i-o pune lui Lopez . Eh si un alt barbat-cavaler auzise discutia si intervine si o salveaza pe fragila femeia din ghiarele raufacatorului. Si de aici au venit toate de la sine: nunta ca in povesti, casa mare, vacante frumoase, copil. Trai pe vatrai. Si as fi mutat pe alt post daca nu mi-ar fi picat imediat fisa ca trebuie sa fie ceva putred cu barbatul valoros.
Si in 5 min de film toate s-au schimbat. Barbatul de fapt o insela cu alta, alta se transforma in multe altele, el o snopeste din bataie si ii spune ca trebuie sa plateasca pentru fericire. Pe urma ea incearca sa fuga cu copilul, el o snopeste din nou si o ameninta ca daca mai incearca o omora. Ma rog partea amuzanta e ca de Lopez chiar nu are cum sa iti fie mila asa ca nu prea suferi cand ii cara ala pumni.
In continuarea filmului ea fuge, el o gaseste dar ea mereu are un plan B si scapa. Culmea e ca el o gaseste peste tot si culma culmilor e ca ea mereu scapa ca prin urechile calului. Totul culmineaza cu momentul “supergirl”: ea ia lectii de auto-aparare de la un negru . Dupa numai o luna Lopez devine o “supergirl” si stapaneste toate shemele. Apoi se furiseaza la el acasa (stil Alias) ii gaseste toate armele, ii ascunde cutitele, instaleaza un dispozitiv minune ca sa nu aiba nenorocitul semnal la mobil, invata cu ochii inchisi unde sunt toate obiectele din casa s.a.m.d. La final se imbraca super sexi in niste colanti si un maiou mulat, isi infasoara mainile cu niste panglici si e pregatita de lupta.
Nu cred ca trebuie sa mai spun care e finalul, dar il zic. Ea il omoara pe el si nu este arestata, pentru ca a fost autoaparare si se marita cu un om bun (care de fapt si de drept mereu a iubit-o in taina). Daca ar fi fost un film (prin absurd sa zicem) de Lars Von Trier ar fi avut un final gen: ea desfigurata isi priveste copilul (pentru care ulterior s-a sacrificat) sfarmat in mainile propriului sot.
Uite de aia uneori e bine ca macar pentru o zi sa te gandesti, ca un american retardat, ca poti controla tot universul si ca intotdeauna lucrurile se aseaza de la sine. Fie ca inveti arte martiale, fie ca inveti sa zbori cu porcul in cosmos mereu exista o solutie sa iesi din kkt. Si pentru ca tot sunt la capitolul asta, (ma refer la optimism si nu la muzica sau filme de kkt) de o saptamana tot fredonez o melodie ”We can be heroes just for one day...”-David Bowie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)