"Super" nu e numai pentru retardati

Uneori e bine sa te uiti si la filme de kkt. Pentru stari de nepasare si sedare totala trebuie sa asculti muzica proasta si sa te uiti la filme stupide. Pur si simplu te relaxeaza total si nu te mai gandesti la dezastre, la moarte, la boala, la fericire si tristete sau la cat de fragil si sarman esti.

In momente de astea ascult niste radio shit si ma uit la un film usor cu crime (cel mai bine merge un Criminal Minds sau un CSI). Iar cand e prea mult, atunci prea mult e prea mult si ma uit la un film si mai de kkt intitulat “Enough” cu Jenifer Lopez.

E adevarat ca nici nu prea aveam ce sa fac. Eram singura intr-o camera de hotel-motel destul de dubioasa si nu aveam decat un TV si o telecomanda. Asa am dat de Jenifer Lopez care, chelnerita fiind, tocmai intalnea un barbat bine, care de fapt nu era ok. Barbatul parsiv pusese un ramasag, cu un alt barbat la fel de dubios ca el, ca in doua zile i-o pune lui Lopez . Eh si un alt barbat-cavaler auzise discutia si intervine si o salveaza pe fragila femeia din ghiarele raufacatorului. Si de aici au venit toate de la sine: nunta ca in povesti, casa mare, vacante frumoase, copil. Trai pe vatrai. Si as fi mutat pe alt post daca nu mi-ar fi picat imediat fisa ca trebuie sa fie ceva putred cu barbatul valoros.

Si in 5 min de film toate s-au schimbat. Barbatul de fapt o insela cu alta, alta se transforma in multe altele, el o snopeste din bataie si ii spune ca trebuie sa plateasca pentru fericire. Pe urma ea incearca sa fuga cu copilul, el o snopeste din nou si o ameninta ca daca mai incearca o omora. Ma rog partea amuzanta e ca de Lopez chiar nu are cum sa iti fie mila asa ca nu prea suferi cand ii cara ala pumni.

In continuarea filmului ea fuge, el o gaseste dar ea mereu are un plan B si scapa. Culmea e ca el o gaseste peste tot si culma culmilor e ca ea mereu scapa ca prin urechile calului. Totul culmineaza cu momentul “supergirl”: ea ia lectii de auto-aparare de la un negru . Dupa numai o luna Lopez devine o “supergirl” si stapaneste toate shemele. Apoi se furiseaza la el acasa (stil Alias) ii gaseste toate armele, ii ascunde cutitele, instaleaza un dispozitiv minune ca sa nu aiba nenorocitul semnal la mobil, invata cu ochii inchisi unde sunt toate obiectele din casa s.a.m.d. La final se imbraca super sexi in niste colanti si un maiou mulat, isi infasoara mainile cu niste panglici si e pregatita de lupta.

Nu cred ca trebuie sa mai spun care e finalul, dar il zic. Ea il omoara pe el si nu este arestata, pentru ca a fost autoaparare si se marita cu un om bun (care de fapt si de drept mereu a iubit-o in taina). Daca ar fi fost un film (prin absurd sa zicem) de Lars Von Trier ar fi avut un final gen: ea desfigurata isi priveste copilul (pentru care ulterior s-a sacrificat) sfarmat in mainile propriului sot.

Uite de aia uneori e bine ca macar pentru o zi sa te gandesti, ca un american retardat, ca poti controla tot universul si ca intotdeauna lucrurile se aseaza de la sine. Fie ca inveti arte martiale, fie ca inveti sa zbori cu porcul in cosmos mereu exista o solutie sa iesi din kkt. Si pentru ca tot sunt la capitolul asta, (ma refer la optimism si nu la muzica sau filme de kkt) de o saptamana tot fredonez o melodie ”We can be heroes just for one day...”-David Bowie.