Sun Quest

Pentru ca nu am mai fost demult cu trenul si pentru ca e vara mi-am amintit cu nostalgie prima mea experienta cu unul din Trenurile Soarelui.

Pe peronul cu ganduri de vacanta stateam eu cu un bilet pe care scria Bucuresti-Constanta, ora de plecare 12:30, vagonul 12 (???) locul 123B. Eu, rucsacul din spate, pungile pline cu reviste, mancarea de la MC si chestiile nefolositoare ne plimbam dezorientati pe peronuri cu 2 minute inainte de plecarea trenului. La linia 11 un tramvai numit soare, cu doua vagoane. Pe biletul meu scria vagonul 12. Indignata intreb un om care parea oleaca mai ascutit la minte decat mine care imi explica ca nu e 12 ci e 1B si ca trebuie sa privesc din alt unghi. Mi-a venit in minte imaginea aia de la inceputul cartii Micul Print, o imagine cu o palarie si undeva in dreptul ei scria ca un copil ar putea vedea in locul palariei un sarpe care a inghitit un elefant. M-am simtit un copil cu o imaginatie bogata, care credea ca Trenul Soarelui are 12 vagoane si ce-i drept speram in taina ca acest tren ma va duce catre Soare. Intr-un final am ajuns la locul meu care era la fumatori. In sfarsit un lucru bun ”dai un ban dar stii ca face”.

In fata mea o fata si-a aprins numaidecat tigarea se uita la mine si la picioarele mele. Imi face un semn ce insemna sa imi dau piciorul la o parte dar eu nu inteleg si ea se apropie cu mana de picioarele mele. Ma gandesc din nou “dau un ban, dar stiu ca face”. Nu stiu cum sa reactionez iar ea cu mult sictir trage de un sertarel secret din scaunul meu si apare o scrumiera. Mult fum chiar si pentru un fumator.

3 tigari si nici nu am plecat din gara. Ma gandesc daca eu nu fumez nu o sa sudeze nici ea tigarile. Ghicindu-mi gandurile se uita la mine si imi spune ”sunt foarte stresata, de aia fumez asa mult. E prima oara cand plec singura la mare. Mi-e putin teama”. Incerc un setiment de mila pentru ea dar oricum nu vreau sa se aciueze pe langa mine. Ii spun sec “Si eu fumez, stai linistita”.

Aflu de Elvetia, de studiile ei de acolo, de vacanta ei si apoi totul s-a transformat in bla bla bla bla. Ma retrag la toaleta. In fata ei coada. Cateva insotitoare de bord care fac cafea si ceai langa WC zambesc politicos “va rog nu aruncati hartii in WC”. Dupa 15 minute vine si randul meu. Cabina se deschide apasand pe un buton si dintr-o data m-am simtit Alice in Tara Minunilor. Genul de toaleta unde nu stii cum se trage apa, cum deschizi apa la chiuveta, ce buton trebuie sa apesi sa apara hartia igienica, sapunul lichid, sandwich-urile. Stiam un singur lucru “nu trebuie sa arunc hartia in WC”. Intr-un tarziu am gasit toate cheitele care deschideau usile si sipetele cu aur si sper ca am facut-o in ordinea corecta. Cel mai interesant la WC-quest mi s-a parut sistemul de tras apa. Puteai sa vezi exact cata apa, cola sau bere ai baut in ultima ora. Era ca si cum faceai intr-un recipient apoi apasai un buton si o forta necunoscuta era declansata si absorbea tot. Eu insa am uitat sa nu arunc hartia in WC. Nu mai era cale de intoarcere. M-am gandit sa bag mana in WC si sa o iau. Pana sa iau decizia s-a pornit alarma. Insotitoarele de bord au anuntat prin statie paznicii: “un infractor in WC! repet avem un infractor in WC! poate avea arma!”. Au deschis usa cu forta, m-au scos afara (fara sa ma spal pe maini) si m-au aruncat din tren in timp ce mergea. Game over!

M-am intors la locul meu, am mai luat o bere si m-am uitat la femeia din fata mea: “Eu am mai plecat singura la mare, de aia beau.”