vineri, 13 iulie 2007

One word to choke upon

Mare mi-a fost mirarea cand am vazut pe google analytics la keywords cuvantul "sex". Se poate ajunge pe blogul meu cautand sex. Prima oara am fost oripilata, nu era chiar asta scopul meu. Dar apoi m-am gandit logic: „interesu' poarta fesu'”. Chiar se vehicula recent ca site-urile cu continut XXX au cei mai multi vizitatori. Asa ca am sa folosesc si mai des acest cuvant. Drept urmare am sa povestesc putin despre cartea lui Chuck Palahniuk „Choke”, care contine muuuult material pornografic. Bine, nu este chiar asta motivul, Palahniuk este scriitorul meu preferat.

Verbe nu adjective

Dupa o vreme luuuunga in care nu mai luasem o carte in mana, am dat de "Choke" (la noi se gaseste ca „Sufocare”). Si s-a intamplat exact ceea ce zicea autorul ca urmareste cu proza lui: sa reinvie interesul oamenilor pentru carti. Oameni care s-au saturat pana peste cap de carti plicticoase, pline de descrieri lirice, oameni care doresc miscare, actiune intr-o carte, nu lalaiala siropoasa.

Palahniuk nu iti da mura in gura, nu-ti spune ceea ce trebuie sa gandesti, te lasa liber sa deduci ceea ce vrei din cartile lui. Cartile lui nu sunt in nici un caz un „comfort food”, un cantec de leagan care sa te adoarma fiindca proza sa citibila, concisa dar cu detalii de minut socheaza. Fictiunea bazata pe verbe si nu pe adjective, privilegiul pe care il ofera Chuck cititorilor sai de a umple golurile descrierilor, a adus o noua audienta in librarii.

Fight Club cult

Palahniuk a aparut prima oara cu „Fight Club” si a adus in literatura si in viata oamenilor un nou cult. Un cult la care cei mai multi vroiau sa subscrie. Ori fiindca era „cool” sa ai asemenea preferinte ori pentru ca simteai ca deviatia de la „standard” aduce mai mult cu realitatea, decat pseudo-realitatea din mintea ta.

Mitul "that Fight Club guy"

Nu credeam ca „Choke” poate sa egaleze sau, mai mult, sa intreaca ce a facut cu Fight Club. Asa ca mare mi-a fost mirarea cand mi-am dat seama, in timp ce citeam, ca "Choke" este peste Fight Club. Sau hai sa ii spun altfel.... cu Choke, Palahniuk a demonstrat ca nu va ramane in mintea fanilor sai "that Fight Club guy".
In Choke, Chuck face o tranzitie de la nihilismul din Fight Club catre o gandire pozitiva si optimista, pastrand acelasi stil.

Intr-un interviu, Palaniuk spune ca el scrie de fapt intr-un stil romantic pentru ca intotdeauna cartile lui sunt centrate pe intoarcerea unui personaj singuratic si bolnav in comunitate. Exista o mare diferenta intre a nu-ti pasa (sau a fi nihilist) si a nu dori sa te implici in dramele altor oameni. Chuck motiveaza astfel reactia personajelor lui, care nu este tocmai una standard, prin faptul ca exista si posibilitatea ca acestia pur si simplu sa respinga dramele obisnuite, dar nu pentru ca nu le pasa.

”Ce nu ar face Isus?”

Daca Fight Club este o comedie neagra despre violenta, "Choke" este o comedie neagra despre sex si despre comportamentul sexual compulsiv. Personajul principal, Victor Mancini, este un om patetic, un ticalos, manipulator, obsedat de sex, un labil psihic care cauta afectiune in aventuri de o noapte sau in fazele penibile in care se preface prin restaurante ca se sufoca cu mancare, pentru a fi salvat de oameni. Totusi el ramane un erou pentru ca rutina sa zilnica, sufocarea cu mancare, are doua scopuri nobile: transforma oamenii comuni in eroi iar banii trimisi de acesti noi incoronati salvatori sunt folositi pentru a o tine pe scrantita de masa intr-un spital.

Mancini lucreaza ziua intr-un parc istoric iar seara creaza eroi, dandu-le ocazia sa il salveze de la moartea prin sufocare. Este un fan al terapiilor pentru obsedati sexual, necautand vindecare ci nimfomane.

Cu toate acestea Palahniuk reuseste sa-l umanizeze pe Mancini la fel cum face in cartile lui cu orice obsedat sexual, schizofrenic, paranoic, neo-fascist, anarhist, readucandu-l inapoi in comunitate si in atentia oamenilor ca pe un erou.

Iar Mancini chiar este un erou-antierou al balamucului din zilele noastre. Un Isus care face ceea ce nu ar face Isus. Un Isus realoaded . Iar Choke este revenirea unui mit in care numai decorurile s-au schimbat.

Victor este ultima victima

In timp ce cartea "Fight Club" era centrata pe anarhie si status quo, "Choke" este centrata pe urmatorul pas, pe credinta, pe ceva nou. Chuck afirma intr-un interviu: „ In loc sa te definesti pe tine in comparatie cu ceva, in Choke te definesti in comparatie cu ceea ce contribui, cu ceea ce reprezinti cu adevarat.” Victor se recreaza mereu pentru a multumi pe cei din jur. Lasa lumea sa il defineasca, in loc sa se autodefineasca. Toata viata sa este determinata de forte si circumstante exterioare. Este o victima care spera ca va fi ultima victima.

Dupa ce citesti cartea te simti rupt in doua dar ceva deranjant si revelator inlocuieste acel gol. Dupa ce termini cartea, te gandesti mult timp la ea si poate devii militantul cultului Chuck Palahniuk .

Choke este scrisa pentru a soca, oripila, scarbi mai mult decat ceea ce ai citit sau ai vazut inainte. Dar le fel cum devii imun la materiale pornografice sau violente derulate in fata ochilor de n'spe mii de ori, devii imun si la descrierile socante ale lui Chuck si te concententrezi din ce in ce mai mult pe subiectul cartii. La un moment dat ajungi sa fi obsedat de carte si sa citesti cat mai rapid ca sa afli daca Mancini este urmasul lui Isus sau nu si care este motivul pentru care Mancini si prietenul sau aduna bolovani in fiecare noapte.

Sunt mult mai multe de povestit dar sincer mi-a fost destul de greu sa sintetizez tot ceea ce este Chuck Palahniuk si Choke. Am vrut sa scriu cat mai concis ca sa nu plictisesc cu inca un post lung cat o zi de post. As fi vrut sa scriu altfel. Sa fie mai scurt. Mai la obiect. As fi vrut sa scriu mai multe....sa inteleg mult mai mult....

Inchei cu cuvintele lui Chuck Palahniuk :
”Intotdeauna vor exista motive bune pentru a nu face ceva sau pentru a face altceva, lumea este plina de femei mai frumoase ca nevasta ta, niciodata nu vei alege cea mai buna masina, intotdeauna va exista un bilet de avion mai ieftin. Ceea ce este cel mai important este sa alegi si sa continui cu viata ta.”

5 comentarii:

Anonim spunea...

Bravo mai "hidra" cu n'spe capete, bolnava de blogoree acuta! De data asta ai nimerit un subiect pe placul meu.
Fiindca citesti Palahniuk, am sa-ti iert refularile feministe de mai intainte si am sa-ti mai acord inca doua sanse (posturi din care cel putin unul sa se refere la "Diary") dupa care am sa-ti indeplinesc trei dorinte legate de sex.

Mi-a placut review-ul.
Sigur nu esti tip (gay)?

Mihaela spunea...

cornel tu chiar nu esti prost. pare-se ca ai un al saselea simt , prima oara ti-ai dat seama ca ana este o a doua mea personalitate, iar acum te-ai prins ca de fapt sunt barbat. dar nu ai descoperit chiar toate secretele mele. nu eu sunt gay, ci ana.
o sa urmeze si "Diary" si "Haunted" cat mai curand. legat de dorinte: eu nu am decat una, las pe ana si alice sa foloseasca celelate bonuri valorice.

Anna spunea...

missed me, M.? :)

la subiect: as vrea ca acest post al meu sa se numeasca "Comin' out of the closet"; este adevarat, eu sunt partea gay a lui M. (sau dike, depending on whether I am a boy or a girl, nu mai tin minte cum a ramas). all those stories about me going out cu ilustrii no-names couldn't fool people si mai ales nu pe acest insightful ... cornel (ce nume simplu!).

acum ca mi s-a luat aceasta piatra de pe inima, let's move on to Mr. P.

de dragul debate-ului imi voi exprima o scurta opinie asupra choke-ului, desi nu am citit decat primele 20 or so de pagini. stilul asta overloaded de sex mi se pare o maniera foarte convenient for a writer to acheive doua chestii dupa care fug toti: unu, popularity, titlul de best-seller, transformarea cartii intr-o moda - cause everybody wants (to read about) sex - si doi, aura de deschizator de drumuri, tip original, care sparge tiparele si reinventeaza post-post-post-modernismul or smth.

repet: haven't read the entire book, este doar o prima impresie, don't shoot me cause i'm gay :))

Anna spunea...

a! M., ai observat afectiunea mascata care razbate din "hidra cu n'spe capete, bolnava..."???

eu ti-am zis ca acest cornel te place de la inceput!

plus dorintele...

Mihaela spunea...

Ana, eram sigura ca o sa fii oripilata de descrierile de la inceputul cartii. Trebuie sa intelegi ca sexul nu este folosit numai pentru a procrea sau pentru a apropia doi oameni care se iubesc. Tema dependenetei de sex a aparut de multe ori in cartile lui Palahniuk dar nu pentru a atrage cititori primitivi, aia pot citi “bele de nuit” , Belle de jour” sau Libertate.
Palahniuk spunea intr-un interviu ca el vede dependenta de sex la fel ca orice alta dependenta, o forma de medicatie fiindca toata lumea are un “coping mechanism” al lui fie ca e vorba de sex, violenta, alcool, droguri (in cazul tau mancarea iar in al meu pianul). Exista o anumita teorie care sustine ipoteza ca dependentii de sex folosesc sexul ca pe un anestezic, la fel ca si heroina sau alcoolul. Victor Mancini foloseste sexul ca pe un sedativ, pentru a-l distrage de la ceea ce il deprima.
Daca treci de primele pagini o sa iti placa.