Sex cu un avatar vs. film documentar

Putini au rabdare sa vada filme fara actori, actiune, crime, foc, sange si alte elemente menite sa "relaxeze" dupa o zi de munca. Putini au rabdare sa vada un film in care informatia nu este ambalata in efecte speciale sau intr-un joc actoricesc. Eu fac parte din aia multi si recunosc ca rar ma uit la filme documentare. Ma plictisesc pur si simplu. Nu am rabdare si simt ca nu am timp. Daca as vedea un Brad alergand sprinten printre focuri de arme as simti ca ma grabesc, ca sunt activa sau ca traiesc o data cu personajul dar un film static cu un narator cu o voce placuta si linistitoare ma adoarme. Ma atrage informatia dar nu ma atrage modul in care este prezentata. Sa fim seriosi intr-o lume in care vorbesti cu prescurtari si imagini cu prietenii pe ym, googalesti orice cuvant iti trece prin cap, vezi sute de filmulete pe youtube, faci sex cu un avatar in second life nu iti mai poate acapara atentia orice, oricat ai vrea.

Am vazut insa un film documentar care mi-a acaparat atentia de la inceput pana la sfarsit la fel ca un film bine regizat si cu o idee geniala in spate. Baraka e un documentar bazat numai pe imagini vorba aia “fotografii, nu vorbe” ma rog era ceva cu pulpa, nu vorbe dar se potriveste si aici foarte bine. Nu are un subiect conventional ci este mai degraba o colectie de scene din viata, imagini din toata lumea. Are desigur un mesaj si o coerenta. Nu pot spune exact care este mesajul pentru ca e genul ala de opera de arta in care fiecare intelege ce vrea si nu poate transmite mesajul mai departe pentru ca i se pare ca ar fi mult prea personal (sau nah... nu vrea sa para prost ca nu a inteles ce trebuia). Oricum este emotionant si inaltator sa stai sa privesti si sa iti lasi imaginatia sa zburde aiurea prin istorie, arta, cultura, traditii, popoare, locuri pitoresti…..E o incredibila calatorie a mintii prin 6 continente, 24 de tari. Baraka (essence of life from which the evolutionary process unfolds) arata frumusetea si distrugerea lumii.

Din aceasi colectie de filme non verbale mai fac parte: Koyaanisqatsi, Naqoyqatsi, Chronos, Anima Mundi, Powaqqatsi.

Chiar daca la Muzeul Taranului Roman nu o sa vezi asemenea documentare (sau cine stie??), probabil vor fi si cateva foarte bune pe acolo. Pana pe 3 octombrie, in fiecare miercuri, de la ora 20.00 poti vedea documentare de la cele opt ediţii de pana acum ale Festivalului Internaţional de Film Documentar si Antropologie Vizuala de la Sibiu. Proiectul cica ar propune un soi de experiment de tip studiu sociologic care sa raspunda la intrebarea "exista public pentru filmul documentar?". Eu zic ca da, acum depinde si ce forma imbraca acest documentar. Corespunde oare nevoilor actuale ale publicului? Este updatat?

Subiectele filmelor par destul de interesante si variază de la transhumanţa la obiceiuri de nunta din Kirghistan, de la samani siberieni la propaganda comunista nord-coreeana, de la pelerinaje in Himalaya la sclavia din Sahel, de la viata de noapte din Tokyo la fotbalul din fosta Iugoslavie.