Un post cat o zi de post

E clar, sunt melancolica, nostalgica.... Daca vreau sa scriu ceva imi amintesc de copilarie....Freud avea dreptate-suntem obsedati de copilaria noastra. Sau nu era asa. Devenim obsedati datorita copilariei noastre. ....wtv. O parte din postul asta o sa cuprinda un fragment dintr-un mail pe care l-am compus azi. Si in timp ce scriam m-am gandit ca pot abera mai mult pe tema asta si il pot posta aici ca sa il citeasca si Ana.

Debutul meu
In cls a V a, debutul meu in redactare de comentarii literare a fost dezamagitor (pentru mine cel putin). Am scris pe nerasuflate si cu mult sarg 12 pagini despre ceea ce am crezut eu ca "vrea sa spuna autorul" despre opera sa "Puiul". Eram aproape sigura ca imi voi lasa audienta fara glas. Insa profesoara mi-a distrus mitul de care ma tineam inca cu dintii, acela ca intotdeauna imi va fi motivat spiritul creativ si imi vor fi apreciate initiativa si stilul propriu. Prima lectie: nu trebuie sa "bagi" nimic de la tine sunt destui critici literari pe care poti sa ii copiezi si sa realizezi un comentariu excelent pe baza concluziior lor, in nici un caz ale tale. Astfel fraza mea de rezistenta "scena in care puiul este ranit de o neiertatoare alice si este lasat sa moara ca un caine, singur, de gerul iernii chiar de propria sa mama ar putea impresiona si pe cei mai reci si incuiati oameni" nu a starnit decat rasete din parte profesoarei. Una din concluzii: cei mai reci si incuiati oameni nu sunt impresionati chiar de orice. A doua concluzie: moto-ul povestirii "Sandi, sa asculti pe mamica" putea fi la fel de bine editat si in "Sandi, sa asculti de profesor" , iar mai tarziu "Sandi, sa asculti de seful tau" sau "Sandi, sa asculti de sursa ta".

O prepelita adult (nu ma refer la profesoara) mi-a aratat cruda realitate
Nu trebuie sa imi fac iluzii in privinta gandului lasat sa zburde aiurea, liber si necenzurat. Povestirea „Puiul” dezvaluie o cunoastere adanca a legiilor vietii, a legilor aspre ale supravietuirii. A ramne alaturi de puiul ranit ar fi insemnat pentru prepelita sa contrazica legiile naturii, in cazul meu a continua sa imi dau cu parerea despre ceea ce a vrut sa zica autorul. Legile naturii, ca "si legile vietii omenesti, nu iarta si nu pot fi schimbate”. Iata cu ce pret imens ne invata natura. Iata de ce „Sandi" trebuie „s-o asculte pe profesoara".

Adaptare
Acela a fost singurul meu 8 la literatura, m-am adaptat, mi-am luat carti cu comentarii gata servite si am luat numai note de 10. Mi s-a dus buhul ca eu intotdeauna scriu corect in lucrari incat la un moment puteam scrie orice ca tot 10 luam. Asa ca mi-am permis sa schimb si sfarsitul la "Mesterul Manole" de Mircea Eliade si nimeni nu a obsevat.

„Sandi nu te gandi la binele tau, gandeste-te la binele echipei”
Mai departe m-am angajat la diverse companii (nu, nu ma refer la cea unde lucrez momentan) unde evident stilul propriu era starpit din fasa.
Orice corporatie de succes are nevoie de indivizi formati dupa chipul si asemanarea logo-ului, cu viziuni, stil si aspiratii impuse si limitate.
Nu vreau sa intru in polemici gen „sistemul e de vina”, „masonii ne conduc”, „fascismul corporatist” vreau doar sa spun ca eu cred ca la un moment dat toti vom gasi un cip in ceafa si ne vom da seama ca suntem doar niste roboti condusi de niste extraterestri. ....

Oare ce rod
Peste doua saptamani ma intorc iar la o corporatie, unde probabil voi fi un mic soricel care roade, roade, roade si se intreaba: „oare ce rod” si tot el raspunde „nu stiu, dar rod incontinuare” (colegii stiu de ce si cine e autorul acestui haiku) si uite de aia m-a apucat melancolia. Pana acum am dus o viata de artist „Noaptea vesel, ziua trist” iar acum se schimba in viata de corporatist „Noaptea doarme, ziua trist”.

Dar sunt optimista
Finalul pe care il vad eu la „Puiul”: puiul ramas singur gaseste o scorbura se adaposteste acolo pe timpul iernii,este gasit de un om cu suflet, care il ingrijeste si il invata din nou sa zboare.

Dar si pesimista
A doua varianta: Prepelita-mama, isi da seama ca fisu nu are nici o sansa de supravietuire si il scuteste pe bietul puiut de chinurile groaznice care il asteapta si ii da cu ciocul in cap pana il omoara.

Am gogalit cateva cuvinte pe tema asta si am gasit niste chestii zic eu interesante pe care am sa le impartasesc cu voi (adica cu ana).

cateva bloguri:
http://corporatistu.ablog.ro
http://morar.hotnews.ro/wikiexperiment-sa-scriem-impreuna-portretul-tanarului-corporatist-ro.html

...si un "mic" filmulet: