Closer - Mai aproape inseamna mai departe

Ana sa asculti de Mihaela

Sirop de tuse
Mi-au tot umblat prin minte versurile unei melodii : „I can take my eyes off you/ I can take my mind off you.. /My mind...my mind/...'Til I find somebody new.” (da sunt foarte romantica si ma dau in vant dupa siropisme de genul asta). Era o melodie cantata de Damien Rice „Blower’s Daughter” pe care am ascultat-o prima oara intr-un film „Closer”. Aseara in sfarsit am gasit-o. De fapt aseara in sfarsit am cautat-o. Si mi-am amintit de film. Nu e cine stie ce capodopera filmul dar merita mentionat pe blogul asta. Macar din respect pentru Ana, care a avut recent o mare dezamagire in dragoste.

Oricum in nici un caz nu m-as uita de mai multe ori la Closer pentru ca e genul de film la care te uiti pentru ca iti plac actorii si vrei sa ajungi la scena in care se dezbraca. Si da Jude Law este foarte sexi si nici Clive Owen nu e de aruncat. In fine, filmul nu e chiar un sirop de capsuni, ci mai degraba un sirop de tuse (gen patlagina). De ala care nu are un gust foarte bun, dar e dulce si il iei ca sa nu mai tusesti. Asa e cu „Closer”, nu are un happy end tipic american, dar sunt cateva scene destul de romantice si trebuie sa il vezi ca sa iti dai seama cat de porci sunt barbatii. Glumesc. Morala nu ar fi (chiar) asta.

Combinatia de talcisme
Cred ca sunt mai multe talcisme combinate in filmul acesta frivol (in care Julia Roberts isi arata sanii de nenumarate ori si mie sincer nici nu mi se pare sexi femeia asta).

Primul talcism: oamenii prinsi intr-o relatie cu probleme ajung mereu sa caute in alta parte un nou inceput, cu o o noua persoana.

Al doilea talcism: puterea de a spune intotdeauna adevarul este ceea ce ne separa de animale, dar adevarul uneori este cel care distruge relatia si ramai singur si nefericit , concluzie finala: minte pana ingheata apele si vei fi fericit!.

Al treilea talcism: unii chiar nu vor sa fie fericiti, de exemplu Anna (cea cu sanii, Julia Roberts) nu vrea sa fie fericita. Se combina intotdeauna cu tipi care sunt la fel de „fucked up” ca si ea.”depressives don’t want to be happy. If they were happy then they would have to live” De fapt, in final nici nu am inteles de ce nu a ramas cu sexosul Dan (Jude Law) dar aici apare al patrulea talcism: Daca alergi dupa doi iepuri, nu prinzi nici unul (ok, asta nu e cine stie ce talcism dar Owen chiar aduce cu un iepure).
Al cincilea talcism: personajul negativ Larry (Clive Owen), sau ma rog personajul care pare lipsit de sentimente castiga in final fiindca el este singurul cu capul pe umerii.El stie sa separe emotia de logica si cum sa se foloseasca de slabiciunile oamenilor, ramanand in final singurul care va profita de sanii Juliei Roberts. Pana la urma el este singul om onest din film care nu minte cu nerusinare.

Poveste simpla
Dan (Jude Law) se indragosteste de Alice (Natalie Portman), sunt fericiti, se iubesc, Dan scrie o carte, Alice devine din ce in ce mai sexi, apare Anna (Roberts) in schema asta reusita, cu un aparat de fotografiat de pe vremea lui Pazvante Chioru (ea era fotograf profesionist), Dan nu are nevoie decat de cateva clipe ca sa isi dea seama ca e indragostit de acest maestru al fotografiei (din nou, nu inteleg de ce, Natalie Portman e de o mie de ori mai sexi decat Julia Roberts), se saruta chiar acolo in studiou, el vrea mai mult, dar ea nu, Alice simte si plange dar nu face nimic ca sa omoare aceasta idila din fasa, Dan se gandeste in continuare la Anna, Anna intre timp intalneste un alt barbat - Larry (iepurele) si se combina cu el, se reintalneste cu Dan la o expozitie, fac sex, fac sex, fac sex vreun an, Dan se desparte de Alice (ce prost, sa dai vrabia din mana pe Roberts de pe gard), ii cere Annei sa se desparta de Larry al ei, Anna vrea sa se desparta de el dar nu prea poate sa se abtina si mai face o data sex cu Larry, Dan nu poate sa o ierte (chiar daca si el a fost un animal si a inselat-o pe Alice), se intoarce la Alice, Alice intre timp a avut o mica aventura cu Larry (ce mica e lumea), Alice ii spune de aventura ei si Dan nu poate sa o ierte nici pe ea, Dan ramane asadar singur cuc (io il vreau totusi), Anna se intoarce la Larry.

Stiu nu pare un film inteligent dar e interesant cum analizeaza acest instinct primar al oamenilor, natura emotionala a relatiilor noastre sexuale. Tema este destul de comuna, genul de film in care te recunosti in personaje, daca nu ai fost intr-o situatie asemanatoare, sigur au fost cunostiintele tale (da Ana, io cunostiinta ta am fost).

Cateva fraze pe care le-am retinut
Mi-a placut modul transant in care Dan i-a dat verde Aliciei, incepand cu „Ceea ce am sa iti spun o sa te doara” si zbang ii spune ca el de un an intretine relatii sexuale cu Anna si vrea sa se desparta de ea pe motivul ca Anna nu pare atat de disperata dupa el.
Mi-a placut si replica pe care i-a dat-o Dan Annei, atunci cand ea i-a spus ca l-a tradat cu Larry : „Nu ai avut curajul sa il lasi sa te urasca”. M-a emotionat chiar momentul in care
Dan s-a intors la Alice si aveau ei un mic joculet romanticos, dar in final isi dau seama ca nimic nu mai era ca inainte (Dan se tot gandea la sanii Annei, iar Alice a avut intre timp o revelatie: Larry era mai bun decat Dan). Alice il intreaba pe Dan priviind tradarea sa „ cand a fost momentul tau? Momentul in care ti-ai spus ca pot rezista tentatiei, pot merge mai departe. Alice, in naivitatea ei, chiar crede ca exista oameni care pot rezista tentatiilor.

Ce mi-a placut totusi la Anna
Mi-a placut ca pana la urma a ajuns la o concluzie logica si s-a intors la Larry. Mai aproape inseamna mai departe. Sa fii sincer inseamna sa fii prost. Sa fii nefericit e mai bine decat sa incerci sa fii fericit si pana la urma sa te simti vinovat.

Ce mi-a placut la Alice
Alice este Lolita lui Nabakov, personajul meu preferat din literatura. Foarte sexi, inocenta si naiva, constiienta de sexualitatea ei si de abilitatea ei de a atrage majoritatea barbatilor, se pierde in identitatea ei multipla de diva-dracusor-ingeras-toleranta-obraznica-malitioasa. Foarte vulnerabila si totusi inchisa. Iubeste cu adevarat, sufera dar isi revine si isi continua misiunea ei: de a intoarce capetele barbatiilor.

Ce nu mi-a placut la Dan
Un mare smiorcait, un fraier care sigur nu va gasi fericire, nici in el si nici in celelalte femei. Nu prea i-a reusit rolul de erou tragic, mi s-au parut destul de amestecate stariile lui. Probabil asta a fost intentia regizorului, sa il infatiseze cat mai pierdut in personalitatea lui. Mi s-a parut impresionat totusi cand a plans (nu stia nici el pentru cine si de ce), cu toate ca era penibil.


Merita vizionat, chiar daca nu te regasesti total in comportamentul personajelor, te fascineaza povestea lor si mai ales dialogul dintre ei este incredibil de amuzant.